DOSPITORUL

     Își  împreunează palmele ținând în căușul lor bulgărele de lumină la răsărit, când soarele abia mijește din infinitul lui. Roua tresare la atingerea rugăciunii și se prelinge peste spicul de grîu trezindu-l ușor din îmbrățișarea zorilor cu boabele dogorinde de vară.  A sosit vremea secerișului iar lanul freamătă de nerăbdare să-și ia rămas bun de la rodul bogat și să fie pâine. Îngerii presară pacea peste întreaga recoltă și încet, încet, bobul se scutură sub chemarea destinului.

E cale lungă de făcut și tăcerea grâului abia cules este profundă ca o simfonie a chemării de sine. Ajunge la moară și se lasă făină peste clipele veninde. Poartă cu el duhul blândeții din ploaia care l-a alintat în primăvară dar și căldura zăpezii ce i-a acoperit verdele cu blândețe ca să-i întărească rădăcinile. Este îndumnezeirea dintre cer și pământ sădită ca să fie menirea ființei din treime, veșnicia sufletului pomenit  în cuvânt și starea de bine a gospodarului harnic.

Rămâne în așteptare ascultând gânduri rostite și tăceri gândite cu fiecare pas care trece pe lângă el. Are răbdare pentru că a fost zămislit să fie pâinea vieții. Nu va fi doar belșug ci va înnobila sufletul cu credință și bunătate.

Se frământă aluat sub mâini asprite de vreme și timp, împrumutând din anii frământătorului și mirat de ridurile lui adânci se lasă purtat spre ceea ce va fi să fie. Simte cum pulsează viața printre cuvintele șoptite ofrandă bucuriei de a fi fost rod bun și se întremează cu fiecare atingere a brutarului. De s-ar fi fiert aducere aminte trecutului din oameni, s-ar fi întâlnit cu tristețea și recunoștința pomenirii celor mulți și călători prin stele. Dar a fost sortit să se coacă pâine ca să aducă bucurie și mulțumire celor ce vor rupe bucată din roata soarelui ca să-și potolească foamea.

A păstrat memoria rugăciunii din zori, când mai fremăta sub răsărit iar acum se simte atins de privirea dospitorului de bucurie. Vocea brutarului e blândă și caldă iar sufletul bun și drept pentru că altfel nu s-ar putea crește pâinea pe mesele celor  înfometați. Cuvântul e ținut ca legământ și până să treacă prin a doua coacere, între grâu și pâine, simte puterea rugăciunii și ridicarea crucii în semn de recunoștință.

Făcătorul de pâine lasă grâul să răzbată dincolo de poveste pentru că din el dospește adevărul, credința și viața iar dospitorul (brutarul) va rămâne un om bun și harnic pentru că el nu hrănește doar viața ci, mai ales, sufletul.

Așa că, omule, când vei rupe din pâine fă-ți cruce de mulțumire și adu-ți aminte de strămoșii tăi știuți sau neștiuți, apoi împarte
cu aproapele tău bunătatea și fi recunoscător clipei de dăruire căci El este pâinea vieții.

 dr. Mihaela Stănciuescu

În fiecare pâine freamătă viața venită din grâu și dospită din bunătătate.
Foto și poeme: Mihaela Stănciulescu




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

NAIUL

Imagine
       Este ultima seară din ianuarie și ne-am grăbit pașii spre Filarmonica din Pitești pentru că acolo bătea puternic inima comunității. Frigul se așezase tihnit pe străzile dezgolite de zgomot și o liniște calmă ne însoțea clipele ce ne apropiau de emoția pe care o bănuiam și o așteptam cu nerăbdare.      Am ajuns și ne-am strecurat printre rotarienii care își dădeau binețe în ținute elegante de seară bucuroși să se revadă dar, mai ales, încântați să fie părtași la un concert ce se anunța de excepție. Clubul Rotary Pitești a marcat încă un eveniment de gală prin care au onorat excelența în educație. Zece tineri de excepție au urcat pe scenă spre a fi premiați pentru performanțele lor în arte, sport și științe. Semn bun pentru viitorul comunității din Argeș care are toate motivele să spere într-un viitor ce poate fi construit de acești copii frumoși, luminoși, deștepți și de o modestie desăvârșită. I-am privit, i-am ascultat pe unii dintre ei care au...
Citiți mai multe

Spațiul uimirilor necontrolate

 M-am gândit să ieșim puțin din spațiul poeziei și romantismului care însoțește, în mod obișnuit, scrierile mele și să pășim într-un areal al timpului prezent pe care îl vreau neutru, documentat din surse deschise și verificat, în limita posibilităților dar bine asumat, verificat printre specialiști de atunci și acum.      Voi scrie despre subiectul care ne-a tocat creierii (celor care au urmărit știri pe tema dată, desigur) , scuzați expresia plastică și plasticizată, care a creat, în ultima vreme, cele mai sinistre scenarii, cele mai stupide știri false și ne-a condus, aproape (ca să fiu blândă cu starea noastră) în psihoză - golirea barajului Vidraru.  Ei bine, probabil spre stupoarea multora, aș vrea să vă port în peisajul fabulos care însoțește această golire  pentru că merită cu adevărat să înțelegem că suntem contemporanii unui eveniment unic și remarcabil din punct de vedere tehnic și științific, cel puțin pentru o parte dintre generațiile de acum. ...
Citiți mai multe

Să ne împroprietărim sufletele cu îngeri

Imagine
  Toamna își poartă clipele veninde prin culori anume pictate de niște îngeri care au făcut economie de curcubeu. Și-au strâns aripile obosite de ploaie, le-au scuturat peste niște râuri înseninate de timp și din preaprlinul de lumină au făcut clipe arămii pe care le-au ruginit pe la colțuri.  Au mai luat cu împrumut de prin coaja unor copaci seculari niște sevă de răbdare ca să o răstoarne pe șevalete de frunze răscolite de vânt sau nepăsare. De fapt, frunzele au ieșit în calea vântului, ferindu-se de nepăsare căci s-ar fi topit în nimicul unui ieri trăit degeaba. Soarele se strecura spre apus, obosit de vâlva care i-a grăbit răsăritul. Spera să-și liniștească aprinderea printre adierile unor rugăciuni rostite cu suflet. Semăna a vecernie calea înserării iar, undeva, pe un colț de rai, un pruncuț se împreuna cu Hristos. S-a oprit un bob zăbavă să-i mângâie chipul luminat de destin și a cules din liniștea clipei de împlinire darul de început, ca să-i fie calea izbândă.  C...
Citiți mai multe