Puncte de Vedere

          Probabil că unii dintre cei care vor citi cele ce urmează vor gândi că am comis o împietate sau că este de-a dreptul o nebunie asocierea la care vreau să cumpăniți după ce veți fi citit cele ce urmează. Asta doar dacă veți avea voință și curiozitate, desigur.           Orașul nostru, Pitești, și-a aniversat atestarea documentară prin vremurile veninde ce au strâns 638 de ani. Iar în acest răstimp s-au întâmplat vrute și nevrute care au scrijelit urme adânci prin aceste locuri vegheate de privirea aspră și cutezătoare a voievodului Mircea cel Bătrân, întemeitor de neînchinăciune care a lăsat deschisă ușa timpului pentru noi, de la ad urbe condita și până azi.            Ei bine, din cei 638 de ani, 19 aparțin Filarmonicii Pitești, ceea ce înseamnă că diferența a fost menită să netezească drumul devenirii muzicale a cetății.            La concertul a...

          Călător prin timpul ce vine am pășit timid și curios să descopăr firul ierbii atins de rouă. Este o lume neștiută de opriri și cuprinsă de azurul seninelor așteptări. Liniștea îți apasă urmele cu infinitul tăcerilor depline iar cerul este curios să-ți atingă sufletul.       Cuprinderea stropului plin de lumină este ca o rugăciune în care te întâlnești cu Dumnezeu. Îl descoperi înmărmurit și în necredința ta pare că pământul îți curge printre degete și nu devine praf ci o clipă de uimire.     Râzi și plângi în timp ce liniștea te îmbracă în remușcări sau mulțumiri. Nu ești tu, dar totuși  te recunoști pentru că nu ceri iertare dar ești recunoscător în tăcere.       Te clatini apăsat de o simplă adiere de vânt, te încovoi sub propria-ți cruce dar ești cât se poate de viu. Ai vrea să strigi dar cuvintele îți sunt șoapte, ai vrea să fugi dar urmele se întorc spre tine și te oprești.     ...