Lumină lină!
Să privim adevărul este poate cel mai ușor, să spunem adevărul este necesar, să trăim adevărul este asumare dar să acceptăm adevărul este o chemare pentru că noi suntem adevărul. Nu rostirile noastre, nu dorințele noastre, nu trăirile noastre, nu cuvintele noastre și nu gândurile noastre, ci noi înșine prin conștiința de a fi lumina din noi. Pentru o clipă, am putea să tăcem profund, unii lângă alții în singurătatea noastră, să ne auzim inima și să ne ascultăm sufletul. Ne-am simți îndepărtați și goliți de speranță. Dar dacă tăcem profund, unii cu alții, într-o etică a puterii de a fi, inima ne e chemare și sufletul călăuză spre lumina din noi. Azi nu suntem pregătiți să trăim împreună. Fruntea ne este înspinată de absolut, inima ne este străpunsă de nedreptate, picioarele ne sunt legate cu neiertare și palmele ne sunt găurite de răzbunare. Ne-am răstignit între cer și pământ, judecându-ne unii pe alții cu patimă și încrâncenare. Chiar dacă deasupra noastră plouă, nu ne pute...