Lumină lină!

Să privim adevărul este poate cel mai ușor, să spunem adevărul este necesar, să trăim adevărul este asumare dar să acceptăm adevărul este o chemare pentru că noi suntem adevărul. Nu rostirile noastre, nu dorințele noastre, nu trăirile noastre, nu cuvintele noastre și nu gândurile noastre, ci noi înșine prin conștiința de a fi lumina din noi.

Pentru o clipă, am putea să tăcem profund, unii lângă alții în singurătatea noastră, să ne auzim inima și să ne ascultăm sufletul. 

Ne-am simți îndepărtați și goliți de speranță. Dar dacă tăcem profund, unii cu alții, într-o etică a puterii de a fi, inima ne e chemare și sufletul călăuză spre lumina din noi. 

Azi nu suntem pregătiți să trăim împreună. Fruntea ne este înspinată de absolut, inima ne este străpunsă de nedreptate, picioarele ne sunt legate cu neiertare și palmele ne sunt găurite de răzbunare. Ne-am răstignit între cer și pământ, judecându-ne unii pe alții cu patimă și încrâncenare. Chiar dacă deasupra noastră plouă, nu ne putem curăța de timp pentru că nu știm să ridicăm privirea și să iertăm.

Recent am primit asigurări că Lumina Sfântă va fi adusă de la Ierusalim, semn că locurile sfinte sunt protejate iar libertatea religioasă garantată. 

Unii dintre noi îl consideră un simplu ritual, un obicei de bine și atât. Este o vreme prielnică să ne punem întrebări despre libertăți și garanții, să căutăm răspunsuri reale care să nu ne satisfacă propriul adevăr ci să ne doară profund, până la lacrimi iar apoi să-l iertăm și să-l iubim pe aproapele nostru ca și pe noi înșine.

Să privim adevărul este ușor. Dar când rostim Hristos a Înviat, devenim adevărul care renaște, reaprindem lumina din noi într-un strigăt interior al iubirii biruitoare. Când luăm lumină este clipa propriei metamorfoze. Veniți de luați lumină este mesajul că Învierea este chemarea, curajul de a spera și de a crede dincolo de evidență.

În cuvinte mai simple ar fi așa: în graba care ne însoțește gândul și fapta, sub presiunea timpului ce vine peste noi cu bune și rele, sub apăsarea știrilor care se prăvălesc în viața noastră nemiloase, adesea pline de neadevăr, cu temerile care ne umbresc viața și printre deciziile noastre sau ale altora pentru noi, există un adevăr de dincolo de veacuri care se dăruiește pentru fiecare dintre noi prin sacrificiul suprem. Este adevărul care nu trebuie cercetat ci înțeles și asumat de cât mai mulți dintre noi. 

Chiar dacă vremurile sunt tulburi și tulburătoare, moartea se topește în blândețea jertfei făcând loc adevărului despre iubire. 

Sfintele Sărbători de Paști să vă fie bucurie și împlinire sufletească alături de oameni buni și prielnici. Primiți din partea Asociației Puncte de Vedere un gând bun și adevărat: Hristos a Înviat!

                                                    Dr. Mihaela Stanciulescu