Întoarcerea la Dumnezeu

     În această săptămână ne întoarcem cu fața la Dumnezeu și ne pregătim sufletește pentru Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. 

       Este forfotă multă peste tot și peste tot se vorbește despre Paște. Piețele și târgurile sunt pline ochi de așteptare, nu ai loc să te miști de atâta dorință și interes. Brânza, carnea și ouăle par foarte interesate de doritori pentru că stau la vedere pe mese, pe butoaie, prin coșuri și lădițe, în pungi de plastic, uneori foarte aproape de asfalt ca să poți face o metanie până ajungi să le atingi. Dacă reușești, chiar te închini și amuțești de mirare când afli prețul, că doar e Paștele. Unii sunt atât de surprinși încât invocă toți sfinții de mirare, de la cel din fașă până la cel cu barba albă, spre cealaltă mirare a vânzătorului care le amintește clienților minunați că nu se cad așa vorbe de duh la vreme de Paște pentru că fac rău la inimă. Și-apoi, nici nu e bine, că dai colțul în Săptămâna Patimilor și, sigur, nu ajungi în rai pentru că sunt porțile închise. Până și Sfântul Petru se pregătește pentru Paște. 

       Dacă ai trecut cu bine de piață și te îndrepți victorios cu mielul al cărui cap cu limba scoasă atârnă vioi din sac pe spatele învingătorului la negocierea cu mercurialul, ajungi acasă și, desigur, îți tragi sufletul la televizor. Nu ai nicio șansă să adormi pentru că o treime din canale sunt cele destinate știrilor electorale că, așa se cade în Săptămâna Patimilor, ca poporul să se lumineze cu televizorul. Doar că știrile electorale nu sunt știri, sunt răscoliri, un fel de hai să căutăm ouă prin iarbă și vedem pe ale cui le găsim. Câștigătorul, în mod cert, va fi trecut prin sitele spectrului de opinie liberă urmând să ne fie livrat fie pe post de sacrificat, fie pe post de salvator al mieilor de la tăiere. Desigur, dezbaterile electorale nu puteau fi amânate în favoarea Deniilor și e chiar bine așa pentru că de-aia e săptămâna patimilor ca să pătimească tot omul aflat în căutarea răspunsului la divina întrebare eu cu cine mă aleg sau cu ce, depinde de ipostază. 

      După psihoterapia din piață și cu televizorul, desigur că urmează o noapte agitată, altă patimă. În noua zi te vei simți, cu adevărat, în rai dacă aflat la volan, încă din zori, vei reuși să stai doar 15 minute blocat în trafic cu direcția spre nicăieri, căci oricum ai întârziat spre oriunde și ai pătimit destul când în fața ta rulează la maxim înjurături și claxoane. Fără îndoială că toate sunt destinate ăluia care s-a gândit că e moral și regulamentar să facă loc ambulanței al cărei echipaj se îndeamnă cu sirenele pornite să ajungă la locul unde ar putea salva o viață, chiar în joia mare.

     Ei....și, uite așa, în tihnă, am ajuns să ne programăm prezența la Prohod, procesiunea aia în care se înconjoară Biserica și se trece pe sub masă, însă numai după ce am lăsat vorbă prin târg că suntem prinși cu o spovedanie, dealul nostru cu duhovnicul. Ne revenim repede după ce am împlinit și acest targhet ca să putem șușoti în timpul slujbei despre tupeul colegei care și-a luat concediu mai devreme că a găsit, la ofertă, un travel spre o destinație exotică unde pleacă, fix acum de Paște. 

***

    E săptămâna Patimilor pentru creștinii ortodocși și catolici într-un semn și îndemn al unității prin credință și conștiință, o chemare la regăsirea  în noi înșine, prin bunătate și tăcere, prin iubire necondiționată. Creștinătatea însumează peste 2 miliarde de adepți pentru care taina Învierii lui Iisus Hristos îmbracă veșnicia unui mister care a produs schimbări majore în istoria umanității. Este un fenomen religios a cărui înțelegere este un act de cultură generală, o călăuză de viață, o nevoie de apropiere de Dumnezeu, toate acestea fiind, inevitabil, însoțite de trăiri sufletești firești. Este, poate, momentul cel mai oportun de introspecție profundă în care am putea, de exemplu, să ne întrebăm: aș putea să locui într-o închisoare pentru cel mai bun prieten?  Aș putea răbda moarte pentru cel  mai iubit din viața mea?  Chiar iubesc? Este chintesența acestor zile în care dăruirea de sine devine corola de lumini a umanității pentru care Iisus Hristos s-a răstignit și s-a lăsat în mâinile Tatălui său. Veniți de luați lumină! Și, astfel, toate lumânările aflate în mâinile celor prezenți la slujbă se aprind ca una, semn că Lumina este Dumnezeu Însuși iar noi L-am primit în casa și în sufletul nostru ca să fim noi una cu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

    În această săptămână ne întoarcem cu fața la Dumnezeu și ne pregătim sufletește pentru Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. 

Mihaela Stănciulescu

Foto: Mihaela Stănciulescu