Dincolo de frontiere
Austria dincolo de frontiere înseamnă dinastia Strauss. Anul acesta Johann Strauss va fi omagiat pentru împlinirea a 200 de ani de la nașterea sa. O coincidență benefică pentru noi, românii, ca prima zi din 2025 să ne deschidă calea fără opreliști către cel mai mare spațiu de liberă circulație din lume a cărui primă acreditare s-a petrecut acum 40 de ani când cinci țări - Franța, Germania, Belgia, Țările de Jos și Luxemburg - au semnat un proiect interguvernamental numit Acordul Schengen.
Dar care este legătură între frontiere, Johann Strauss, Acordul Schengen și români? La prima vedere, niciuna. Doar că arhivele ne dezvăluie (conform sursei: https://adevarul.ro/stiri-locale/cluj-napoca/peripetiile-lui-johann-strauss-fiul-in-1690623.html) că tânărul Strauss a ajuns pe maluri someșene, la vârsta de 22 de ani, într-un concert la Cluj, în anul 1847, adică un an mai târziu după ce germanul Franz Liszt concertase tot aici dar și în restul Transilvaniei.
Johann Strauss încă nu compusese celebrele sale valsuri "Dunărea Albastră" sau "Sânge vienez" dar, conform cronicilor vremii, spectatorii s-au înghesuit, câte doi pe un scaun, la spectacolele turneului său care a trecut prin mai multe orașe din Transilvania, Moldova și Muntenia ca să se încheie la București. Este adevărat că nu a fost primit, asemeni predecesorului său aflat în culmea succesului muzical european al vremii, cu șase calești trase de câte patru cai și condus cu sute de făclii. A impresionat, însă, și a lăsat motive de extaz în cronicile românești ale acelor timpuri. Starea de spirit era importantă pentru că oamenii își doreau să deguste din muzica apuseană care educa simțul artistic al unei epoci cu un puternic avânt revoluționar.
La 150 de ani distanță față acest moment cultural benefic pentru spațiul est-european, Austria a aderat la Schengen (1997) pentru ca, acum, să se lase înduplecată ca și românii merită să se integreze celor peste 400 de milioane de europeni cu ștaif de liberă circulație.
La cumpăna dintre ani, cu doar câteva ore înaintea concertului de Anul Nou transmis de la Viena în peste 90 de țări, într-un punct de frontieră se marca discret dar protocolar, procesul de adaptare la noile reguli care vor guverna, de acum, demarcația europeană dintre statele Schengen. Iată că, după două decenii de la încheierea negocierilor pentru aderarea României la Uniunea Europeană, tot în decembrie și în condiții politice oarecum similare (vezi sursa: https://cluj24.ro/exclusiv-vasile-puscas-acum-20-de-ani-pe-8-decembrie-s-au-incheiat-negocierile-de-aderare-a-romaniei-la-uniunea-europeana-230807.html), am fost confirmați ca apți pentru Spațiul Schengen.
În acest moment de istorie contemporană, mă gândesc, oare o reprezentație a operei Nabucco, scrisă de Giuseppe Verdi, montată în 1844 la Teatrul San Giacomo din Corfu și cu premiera absolută la Scala din Milano, ar fi avut același succes într-un turneu prin Transilvania, Moldova sau Muntenia, vizitată de Johann Strauss, în acele timpuri - "Va pensioro...".
***
Excursul acesta la istoria muzicală, și nu numai, asociat cu remarcabilul concert de la Viena al acestui început de an are un singur scop: să ne invite la reflecție.
Mesajul pe care Ricardo Mutti, acum în vârstă de 83 de ani, născut la vreme de război, l-a transmis de sub masca înăbușitoare a anului pandemic 2021, din Sala Mare de Concerte Musikverein și înfiorător de goală în acel ianuarie a rămas pe răbojul unor timpuri grele pentru demnitatea umană și suna așa: „către guvernele din toate părțile lumii – considerați cultura ca un element de primă importanță pentru a avea o societate mai bună“ .
De data acesta, inegalabilul dirijor italian care a condus pentru ultima oară concertul de Anul Nou a încheiat spunând, memorabil: "Într-adevăr, în lumea de astăzi, avem nevoie de armonie, frumusețe, pace. Iar Viena este poate cel mai important oraș din Europa, având în vedere cultura noastră veche și cultura voastră veche".
La concertul Noului An 2025, cancelarul Austriei l-a avut invitat pe premierul Suediei.....România și Bulgaria erau încă la frontierele Schengen.
La primăvară voi merge la Viena cu speranța că voi găsi un bilet la unul dintre evenimentele muzicale dedicate lui Johann Strauss -fiul. Voi călători liber....și voi purta cu mine în suflet, în piața Stephandom - Catedrala Sfântului Ștefan - spiritul liber și cuvintele tânărului Jurjac (George Enescu) rostite înainte de a pleca să studieze la Viena:
"Mamă, pot să le spun acolo că sunt român? Sigur, de ce să nu le spui? Mă gândeam...să nu creadă...că mă laud".
De ce l-am invocat tocmai George Enescu?
Pentru că este întregul din cultura noastră menită să înnobileze diversitatea europeană, și întregul din cultura umanității de care are nevoie lumea, așa cum spunea Ricardo Mutti în mesajul său la începutul Anului Nou 2025, pentru armonie și pace.
Frumos și adevărat.
RăspundețiȘtergereSper că oficialii de la Viena vor citi tot ce ai scris și că vor înțelege că noi nu suntem o națiune second-hand ci una foarte dotată și cu o cultură puternică cu reprezentanți care au marcat revoluții in artă , tehnică și știință