Clipa recunoașterii
De ce am ales această zi de 29 decembrie 2024 pentru a crea blogul Puncte de Vedere ? Nu știu dar, cu siguranță nu este întâmplător.
Poate pentru că este momentul când ne așezăm în prag și privim retrospectiv spre ceea ce am reușit sau nu în parcursul acestui răstimp care se apropie de un nou început. Toți avem un moment, cât o zi sau cât o clipă sau cât o respirație în care privim sau ne privim tăcuți, în relație cu propria conștiință și acceptăm clipa recunoașterii.
Desigur putem avea lacrimi pe obraz, uneori de bucurie și recunoștință sau de dezamăgire și tristețe profundă. Important este să nu abandonăm.
Trăim clipe relative antrenate de un dispreț colectiv împotriva celor mulți care nu contează. Asistăm siderați sau mulțumiți, după caz, la o deturnare a bunului mers spre neantul neputinței în fața sfidării. Prezentul a fost lovit în plin de oportunismul distructiv al viitorului aruncat în nisipuri mișcătoare prin care suntem îndemnați să pășim fără să avem certitudinea că vom putea să ne clintim, măcar. Dar trăim și asta contează.
Și a fost Crăciunul în care am mulți am primit darurile așteptate și i-am îmbrățișat pe oamenii dragi care ne-au însoțit această bucurie. Dar Crăciunul a trecut pe nesimțite pentru mulți, mult prea mulți care nu au primit nimic, nu au cerut nimic, nu au așteptat nimic dar trăiesc fără să fie văzuți, fără să fie auziți, fără să fie știuți, singuri, căzuți în uitare. Dar ei sunt, chiar aici lângă noi. Uneori sunt mult prea săraci dar uneori sunt atât de puternici...
Sunt locuri în care Universul și-a vărsat nisipul din propria clepsidră
plictisit de arșița indolenței de sine și răspândește neant doar ca să strângă
urme ce duc nicăieri.
Comentarii
Trimiteți un comentariu