Clipa recunoașterii

     De ce am ales această zi de 29 decembrie 2024 pentru a crea blogul Puncte de Vedere ? Nu știu dar, cu siguranță nu este întâmplător. 
    Poate pentru că este momentul când ne așezăm în prag și privim retrospectiv spre ceea ce am reușit sau nu în parcursul acestui răstimp care se apropie de un nou început. Toți avem un moment, cât o zi sau cât o clipă sau cât o respirație în care privim sau ne privim tăcuți, în relație cu propria conștiință și acceptăm clipa recunoașterii. 
    Desigur putem avea lacrimi pe obraz, uneori de bucurie și recunoștință sau de dezamăgire și tristețe profundă. Important este să nu abandonăm.
    Trăim clipe relative antrenate de un dispreț colectiv împotriva celor mulți care nu contează. Asistăm siderați sau mulțumiți, după caz, la o deturnare a bunului mers spre neantul neputinței în fața sfidării. Prezentul a fost lovit în plin de oportunismul distructiv al viitorului aruncat în nisipuri mișcătoare prin care suntem îndemnați să pășim fără să avem certitudinea că vom putea să ne clintim, măcar. Dar trăim și asta contează. 
    Și a fost Crăciunul în care am mulți am primit darurile așteptate și i-am îmbrățișat pe oamenii dragi care ne-au însoțit această bucurie. Dar Crăciunul a trecut pe nesimțite pentru mulți, mult prea mulți care nu au primit nimic, nu au cerut nimic, nu au așteptat nimic dar trăiesc fără să fie văzuți, fără să fie auziți, fără să fie știuți, singuri, căzuți în uitare. Dar ei sunt, chiar aici lângă noi. Uneori sunt mult prea săraci dar uneori sunt atât de puternici...



 RĂSPÂNDIRI

Sunt locuri în care Universul și-a vărsat nisipul din propria clepsidră plictisit de arșița indolenței de sine și răspândește neant doar ca să strângă urme ce duc nicăieri.

     

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Dincolo de frontiere

Imagine
      Austria dincolo de frontiere înseamnă dinastia Strauss. Anul acesta Johann Strauss va fi omagiat pentru împlinirea a 200 de ani de la nașterea sa. O coincidență benefică pentru noi, românii, ca prima zi din 2025 să ne deschidă calea fără opreliști către cel mai mare spațiu de liberă circulație din lume a cărui primă  acreditare s-a petrecut acum 40 de ani când cinci țări - Franța, Germania, Belgia, Țările de Jos și Luxemburg - au semnat un proiect interguvernamental numit Acordul Schengen.       Dar care este legătură între frontiere, Johann Strauss, Acordul Schengen și români?  La prima vedere, niciuna. Doar că arhivele ne dezvăluie (conform sursei: https://adevarul.ro/stiri-locale/cluj-napoca/peripetiile-lui-johann-strauss-fiul-in-1690623.html ) că tânărul Strauss a ajuns pe maluri someșene, la vârsta de 22 de ani, într-un concert la Cluj, în anul 1847, adică un an mai târziu după ce germanul Franz Liszt concertase tot aici dar ...
Citiți mai multe

Cultura națională cu banderole albe

Imagine
    În ziua de 15 ianuarie 2025,  multă lume a aflat, a scris, a adus aminte, a postat pe rețele de socializare, a vorbit sau a transmis comunicate despre Mihai Eminescu și Ziua Culturii Naționale. Nu am ratat prilejul să ne invadăm  cu Mihai Eminescu.     Tabloul mainstream a fost intens colorat, pe fugă ce e drept, cât să dăm repede ceva despre Ziua Culturii Naționale, după care fiecare și-a văzut de ale lui.         "Sărbătorim astăzi moștenirea culturală, bogăția spirituală și talentul poporului român (...) Este o responsabilitate de suflet să onorăm această moștenire îndrumând tinerele generații (...)".  Sursa: Mediafax        “Cultura trebuie respectată și pusă în valoare, pentru că este una dintre cele mai de preț moșteniri pentru generațiile care vin și reprezintă identitatea neamului nostru. Iar finanțarea corectă a culturii și a educației nu trebuie să mai fie opțională”  sursa:...
Citiți mai multe

Ipostazele Speranței

Imagine
     Chipul speranței este anevoios de identificat cu ochiul liber dar are o chemare ireversibilă pentru suflet. Uneori îl căutăm prin nicăieri și nu avem capacitatea intelectuală dar nici forța interioară să-l aflăm deși e aici, lângă noi, între rugăciune și tăcere.     Ipostazele speranței se regăsesc în oamenii de lângă noi pe care nu avem timp să-i vedem și, de cele mai multe ori, nu vrem să-i auzim pentru că nu ne pasă. Am să vă povestesc despre chipul speranței, forța interioară, rugăciune, tăcere și oamenii de lângă noi pentru că îmi pasă și pentru că vreau să ridic obloanele neputinței și indiferenței.     Într-o zi de septembrie, prea ploioasă și prea friguroasă, o tânără femeie se strecura printre stropii grei, pășind atentă pe asfaltul care băltea pe ici, pe colo, ținând de mână un puști de cinci ani. Doi ochi negri mari și rotunzi mă priveau de sub gluga trasă pe frunte degeaba pentru că ploaia pătrunsese temeinic prin pelerina ei. Am zări...
Citiți mai multe