Puncte de Vedere

       Luna august și-a închis spectacolul vieții acoperind cu ploaie năduful și căldura tot mai greu de suportat printre blocuri, asflat și coloane de mașini cu motoare încinse. Răsărit frumos și blând,  Gustar  a lăsat viața să triumfe printre clipe toride strecurate timid, ba prin rouă, ba prin ploaie, ba prin apusul triumfător al fiecărui azi devenit ieri. A purtat o cohortă de așteptări și nesfârșite promisiuni despre un cer senin și un albastru blând, un zbor liniștit de păsări călătoare sau căutări însorite și limpezite de ploaie.      Trandafirii au fost în extaz de culoare și parfum ademenind, cu tăcere fermă, cuvinte nerostite sau gânduri prea dorite. Undeva, marea și-a făcut vreme să vălurească nisipul pierdut sub prea mulți pași nesiguri. Nopțile au stârnit în secelar toate virtuțile devenite praf de stele în palmele aburinde de dorințe nestăvilite. Cerul s-a umplut de perseide ca să ne punem dorințe, pe repde înainte, până să ard...

Trăim vremurile când totul este pus sub semnul întrebării dar și al certudinii că frecvența tinde la probabilitate. Nu este o filozofie ci o stare de fapt a cărei filozofie este relativă. Una dintre cele mai dificile provocări este aceea de a ne pune pe noi înșine sub semnul întrebării. Cu cât mai mult ne punem această întrebare cu atât frecvența probabilității de a fi noi înșine este mai redusă. Introspectiv, vom recunoaște la noi adevărul că suntem, că existăm, că ne raportăm la valorile firești mediului cultural și contextului istoric în care trăim. Dar pentru că adevărul meu poate fi diferit de al celui de lângă mine înseamnă că am șanse reale să intru într-o contradicție cu mine însumi dar și cu ceilalți. Ce ne poate aduce însă împreună fără să fim contradictorii. Care este firul acela universal, nevăzut care ne poate uni făcând separabilul inseparabil? Poate prezentul trăit cu acea energie interioară activată pentru ca spiritul de observație să devină acut. Să fim mai atenți la c...

    În zori, soarele ne vestește că ziua va începe cu noi și nu e ușor. Mesajul este complex și profund pentru că vine de dincolo de ceea ce ne imaginăm. Adesea nu știm, nu vedem sau nu ne facem suficient timp ca să ne bucurăm de răsărit, de fiecare răsărit , fără să ne întrebăm de ce. Pur și simplu ignorăm darul divin ce ne este lăsat în ferestre, în fiecare zi, că vrem, că nu vrem, dar convinși că îl merităm. Astfel, ajungem să ne consumăm clipele fără bucuria de a le prinde, pe rând, în căușul palmei, de a le da timp să trăiască, uimiți de limpezimea și claritatea fiecărei picături neprețuite de viață. Le petrecem în grabă convinși că nu avem timp fără să realizăm că, de fapt, timpul nu-și face timp pentru noi.     Astăzi, soarele mi-a vestit că vom începe ziua împreună și mi-a adus câteva clipe să simt cum freamătă iarba sub pașii mei desculți și cum îmi umple tălpile de verdele crud, încă neatins de tăișul coasei. Tabloul era unic dar perfecțiunea lui venea de l...