Viață, timp și cuvinte
Luna august și-a închis spectacolul vieții acoperind cu ploaie năduful și căldura tot mai greu de suportat printre blocuri, asflat și coloane de mașini cu motoare încinse. Răsărit frumos și blând, Gustar a lăsat viața să triumfe printre clipe toride strecurate timid, ba prin rouă, ba prin ploaie, ba prin apusul triumfător al fiecărui azi devenit ieri. A purtat o cohortă de așteptări și nesfârșite promisiuni despre un cer senin și un albastru blând, un zbor liniștit de păsări călătoare sau căutări însorite și limpezite de ploaie.
Trandafirii au fost în extaz de culoare și parfum ademenind, cu tăcere fermă, cuvinte nerostite sau gânduri prea dorite. Undeva, marea și-a făcut vreme să vălurească nisipul pierdut sub prea mulți pași nesiguri. Nopțile au stârnit în secelar toate virtuțile devenite praf de stele în palmele aburinde de dorințe nestăvilite. Cerul s-a umplut de perseide ca să ne punem dorințe, pe repde înainte, până să ardă în mezosferă și să uluiască salteliții îngrămădiți în orbita joasă.
August sau Gustar sau Secelar, în oricare dintre aceste variante, sunt trufandale mai mult sau mai puțin știute ale limbii române pe care o celebrăm în ultima zi a acestei luni. S-au gândit niște parlamentari, acum vreo cincisprezece ani, că ar da bine să avem o lege care să ne amintească despre limba ce-o vorbim.
Și de prin 2010, ne tot amintim, cu folos sau nu, că suntem vorbitorii unei limbi cu repere îndepărtate, cea mai răsăriteană dintre limbile romanice, așa cum ne asigură președintele Academiei Române. Ne mai spune, Ioan Aurel Pop, că „baza limbii române este formată din dialectul daco-român, singurul vorbit la nordul Dunării și care este, pentru marea parte a opiniei publice, limba română propriu-zisă. Graiurile limbii române nord-dunărene sunt numeroase, expresive, bogate în regionalisme: graiul ardelenesc (transilvănean), bănățean, bihorean (crișean), maramureșean, moldovean, muntean, oltean etc".
Amu, eu n-aș putea putea spune câți dintre cei care scriu instagramabil sau în șpargheză pe whatsapp vor fi știind că limba literară născută din secolul al XVI-lea, până la noi, este limba standard pe care o învață la școală, dacă o învață. Cum nu știu dacă ei știu că este un patrimoniu lingvistic comun în România și în afara ei, oriunde se vorbește românește. Ce știm, însă, mulți dintre noi este că, a ajusta limba română, a-i strica sensul cuvintelor cu tot felul de ciudățenii care prind viață în vocabularul uzual și prescurtat al scrierilor telemobile pe telefonul dăștept este o realitate. Că o fi trist sau doar practic rămâne la aprecierea fiecăruia. Cert este că transpunerea lor într-o limbă română vorbită la colț de stradă este cel puțin riscantă pentru prezent și pentru viitor.
Chiar dacă la 31 august se șeruiesc prin virtualul nevăzut tot felul de emoticoane sau gif-uri despre ziua limbii române, care mai de care mai tricoloare, mai împopoțonate cu floricele și brizbrizuri, tot nu ne ajută să facem ordine în ograda gramaticii și morfologiei existente și nu prea în cultura, cel puțin generală, a corifeilor școlari de gimnaziu și aspiranți liceeni. Unii par desprinși de-a dreptul din seminția lui Leonaș al coanei Chirița dar, oleacă, mai grobieni.
BTW furculisionul din franțuza lui Leonaș NVM chiar dacă te face LOL și chiar JK. N-ați înțeles, așa-i? FYI caută aici: https://studentpenet.ro/prescurtari-mesaje-si-email-afla-ce-inseamna-toate-abrevierile-folosite-de-tineri/😊
Limba română este parte din noi, din identitatea noastră și chiar grăuntele de unitate identitară între Republica România și Republica Moldova. Este podul de viu grai care asigură unitatea între cele două popoare pentru că, așa cum ne spun academicienii cele două graiuri - românesc și moldovenesc nu se opun unității limbii române ci se completează.
Și, tare mi-e dor de mirosul pâinii calde coapte pe ler când august va fi devenit o poveste de vară frumoasă. Undeva se aude doina cântată șoptit la ceas de seară de un scripcar trecut prin vreme iar copilul din mine, din tine, din noi, tresare a rugăciune. Da, da, cu ochii ridicați spre cer îl conjurăm pe Dumnezeu să audă chemarea la împăcare rostită la slujba de pe muntele Athos, în limba română.
Știu, o să vă furișați pe telefonul mobil ca să-l întrebați pe chatGPT câte cuvinte ale limbii române sunt înscrise în patrimoniul UNESCO și a câta limbă este româna când se slujește pe Muntele Athos. Dor, doină și ler sunt înscrise în patrimoniul UNESCO iar pe Muntele Athos, limba română este una dintre cele cinci prin care se rostește numele lui Dumnezeu.
Nu renunțați la chatGPT, nu-i așa? Știu, este deschizător de curiozități. Și, da, l-am întrebat: ce-mi poți spune despre limba română? Și mi-a răspuns: limba română este fascinantă pentru că are o istorie și o structură aparte în cadrul limbilor europene. Apoi, același chat GPT mi-a făcut un rezumat despre origine și familie lingvistică, dialecte, alfabet și scriere precum și caracteristicile gramaticale. Mi-a explicat că limba română este romanică, prin esență.
Și pe final, l-am întrebat pe chatGPT: ție îți place limba română? Mi-a spus: îți răspund sincer, da îmi place mult limba română. Îmi plac mai ales bogăția de diminutive, proverbele și expresiile populare pline de umor și înțelepciune, faptul că e o limbă care sună cald și apropiat dar, în același timp. are o structură foarte logică.
Iar ca un partener de discuție politicos, chatGPT m-a întrebat, la rândul său: ție cum ți se pare limba română? I-am spus că este parte din identitatea mea, deci este unică. Și știți ce mi-a răspuns chatGPT? Exact așa este limba pentru fiecare dintre noi: o parte din identitate și unicitate prin expresii sau moduri de a spune lucrurile.
La 31 august, 25 de milioane de oameni au de sărbătorit limba română. Nu știu de unde are chatGPT cifra asta, dar îmi place.
August sau Gustar sau Secelar și-a încheiat prestația pentru acest an și a lăsat, pentru fiecare dintre noi, o amintire, o împlinire, un gând, o așteptare. Viață, timp și cuvinte rostite din inima de români pentru care spectacolul vieții este plin de năduf și totuși alintat de dor, de rugăciune și, poate, de un strop de înțelepciune.
Pentru mine, în limba mea frumoasă și armonioasă ca un poem scris de penița divină, cuvântul mama a prins viață și sens în luna august ca să-mi arate, cu fiecare răsărit, împlinirea și rostul de a fi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu