Puncte de Vedere

  Nu va fi cu poeme, de această dată, sau va fi cu o urmă de poezie ca să apună și să răsară soarele sub reflexul unui zâmbet, chiar dacă trist, măcar cu speranță.  Va fi despre azi, în alb și negru, pe înțelesul tuturor, cu mâna la suflet și întrebarea de ce? Într-o zi în care creștinii ortodocși s-au putut împăca prin ei înșiși în rugăciune pentru Duminica Sfintei Cruci iar creștinii catolici s-au putut bucura de revenirea Papei Francisc în Piața Sfântului Petru de la Vatican, după o perioadă de grea încercare a sănătății sale, lumea din imediata noastră vecinătate este profund măcinată de neliniște, revoltă și război. Mulți trec nepăsători peste aceste vești pentru că își duc cu greu propriile vieți tulburate de lipsuri, neîmpliniri și tristeți. Alții trec nepăsători pentru că drumul lor este un carusel al stării de bine personal parcurs pe liniile unor hărți reale, între destinații luxuriante sau seri somptuoase presărate cu șampanie de lux și muzică de relaxare, în tihna ...

       Să vorbim despre timp, mai exact, când am avut să avem timp, cel mai recent?  Sau cum arată timpul nostru când îl avem...     Bucuria răsăritului într-o zi de plină primăvară este ca o clipă în care ploaia se lasă mângâiată de așteptare iar fiecare mugur respiră ușurat sub limpezimea unui picur poposit să-și odihnească rostogolul prin infinit.  Este o întâlnire neașteptată în care mugurul, încă nedeschis, află că nu el este începutul ci doar popasul și înțelege că timpul lui vine cu fiecare răsărit și se descoperă cu fiecare apus. Apoi își înflorește sensul sub lumina care îl iscodește tăcută și curioasă să-i simtă mirosul, să-i atingă culoarea și gândul. Da, da...gândul unui mugur este asemeni unei rugăciuni în sens invers, nu se înalță spre cer ci văzduhul coboară spre el. Este chiar firesc ca Dumnezeu să facă drum lin rugăciunii coborâtoare printre muguri iscodiți de lumină pentru că, doar așa, reușește să vină mai aproape de noi, cu fie...

     Primăvara își face loc printre clipele tăcute și așteptânde ale unei naturi pentru care timpul nu este decât un partener al sinelui călător prin vreme.     Mugurii descoperă curioși înflorirea copacului purtător, fără să înțeleagă de ce rădăcinile oftează captive în statornicia pământului păstorit de așteptare.     E mult zgomot în natură, la venirea primăverii, și atât de puternic încât până și cerul își acoperă infinitul ca să nu-l tulbure speranța ce tocmai a prins aripi.     Undeva, o pădure de salcâmi sprijină un deal pentru care iarba s-a risipit prin dorul de privighetoare și ticluiește adâncul unor pași de clipe poposite în lumină cum să susțină seninul însetat de ploaie.      Un murmur adânc răscolește așteptarea care risipește ceața și frigul făcându-se tot mai bine auzit pentru că vine de dincolo de departe, ca un fulger vestitor de furtună.   Zăpada se strânge în ghemuri de gheață topită de soarele ce...