Adăpost în fața furtunii

     Legătura mea cu științele politice și relațiile internaționale vine dintr-un parcurs academic care a însemnat una dintre cele mai constructive provocări în plan educațional din viața mea. Nu mă pretind cercetător în domeniu chiar dacă "debutul" meu cam așa s-a produs. Mai degrabă mă consider un observator. Criticii, cunoscătorii sunt mulți și cu pretenții, așa că nu mă aventurez într-o zonă mult prea ocupată, de la practicieni și până la analiști, unii chiar remarcabili și recunoscuți în acest domeniu.

       Totuși, am fost conectată la evenimentele internaționale din 20 ianuarie 2025, ca mulți alții. Depunerea jurământului de către cel de-al 47-lea președinte american a fost un moment pe care se pare că un număr însemnat de state și lideri politici l-au așteptat cu speranță sau cu temere, după caz. Pentru SUA a fost mai mult decât atât pentru că în această zi au marcat 60 de ani de la prima ceremonie de inaugurare a unui președinte american și 250 de ani de democrație.  

    Istoria democrației americane a început cam în aceeași perioadă cu cea din Europa. Doar că Europa, "a furat startul", în anul 1755 când Corsica își declara independența față de Republica Genoveză și devenea prima republică democratică bazată pe separarea puterilor în stat și pe votul universal.  Minunea nu a durat mult pentru că liderii corsicani nu erau vizionari în construcția unei politici statale. Așa că au apelat la părintele contractului social - Jean Jaques Rousseau - pe care l-au rugat să le dea niște îndrumări privind construcția politică. Unul dintre sfaturile primite spunea: Legea voastră de bază trebuie să fie egalitatea.

    Constituția SUA conține elemente de inspirație corsicană, dovadă că șase orașe americane poartă  numele generalului Paoli care a câștigat independența insulei Corsica. "Nașii" care au dat numele orașelor din SUA au fost revoluționarii americani ai vremii.

     Pornind de la acest episod inedit din istoria democrației europene, mi-am notat câteva dintre ideile desprinse din discursul președintelui Trump pe care le-am identificat ca pe un fir alb care, asemeni firului Ariadnei, ar putea marca parcursul american, cu impact cert în plan internațional. Și le redau, mai jos, aleator:

    Democrația națiunii noastre este adăpostul în fața furtunii.

    Puterea vine din partea poporului.

    Responsabilitatea de a fi cetățean înseamnă să te uiți la celălalt cu solidaritatea spiritului.

    Începem revoluția bunului simț.

    Desigur că discursul a fost plin de conținut și a generat speranță pentru o parte a omenirii și, probabil, îngrijorare pentru alta, cum am spus mai sus. Vom tot vedea de acum încolo și vom mărturisi cu toții. 

    Aș mai spune că accentul pus pe drepturile omului care echivalează cu drepturile cetățeanului, dă continuitate lui John Locke și contribuției acestuia la dezvoltarea conceptului de drept natural care a stat la baza Declarației de Independență a SUA dar, în egală măsură și la baza Declarației drepturilor omului și cetățeanului în Franța anului 1789. 

    Faptul că din inima SUA, sub cupola Capitoliului marcat cu câțiva ani în urmă de revolte și disensiuni sociale majore, lumea care a fost prezentă direct sau indirect la ceremonia de inaugurare a auzit rugăciuni de natură catolică, protestantă sau neoprotestantă, ca simbol al comuniunii spirituale sub îndemnul "rugați-vă noaptea și ziua" este un mesaj profund motivațional. A fost invocată pilda lui Solomon pe care o regăsim în Vechiul Testament ca bun exemplu despre judecata dreptății. Este singura Epistolă adresată credincioșilor de orice religie, nefiind o exclusivitate creștină pentru că este o situație pe care o putem întâlni oriunde în timp și spațiu, de la Solomon și până azi - căutarea dreptății.

    Noi suntem în așteptare pentru că datul unui popor vine de la poporul însuși. Nu judec pentru că nu vreau dar îndemn pentru că binele este în conștiința fiecăruia dintre noi, doar să -l vrem cu adevărat. Până la urmă, a fi cetățean înseamnă o responsabilitate, așa cum s-a spus la Capitoliu.

    La 20 ianuarie 2025 am fost martorii unei ceremonii impresionante, chiar dacă nu a fost perfectă pentru că va genera multe dezbateri, așteptări dar, mai ales, schimbări geo-politice majore, sperăm, marcate de pace.

    Mă întorc însă la mesaj pentru că, azi, semenii noștri nu mai caută dreptatea la Dumnezeu sau la slujitorii Lui. Oamenii caută dreptatea la oameni cu speranța ca acei oameni vor fi imparțiali și corecți, cel puțin sub Legea Divină. 

    Povestea spune că Dumnezeu i s-a arătat lui Solomon, în vis, spunându-i să ceara ce vrea să-i dea. Iar Solomon i-a cerut o inimă pricepută ca să judece poporul lui Dumnezeu, să deosebească binele de rău.

    Oare asta să fie pilda invocată, azi, la Capitoliu, în fața umanității?

Mihaela Stănciulescu

Nedreptatea este un templu de conștiință dezrădăcinat din neputință