Amprenta fulgului de nea

Cerul coboară în palmele noastre lăsând urme adânci de lumină. Obișnuiește să ia forme diferite și să ne surprindă lăsându-se descoperit, de fiecare dată, altfel. Când ninge, privim și simțim propria stare de spirit prin simetria perfectă a fulgului de nea. Fulgii de nea sunt fascinanți prin unicitatea lor într-o dimensiune a timpului devenit spațiul unui fenomen ireversibil. Cerul se desface în infinite bucăți de lumină care se revarsă peste natura copleșită de așteptare. Tăcerea cuprinzătoare și profundă a fiecărui fulg de nea este ca o durere peste care zăpada se așterne obosită de lungul drum între cer și pământ. Fulgul de nea are identitate și îmbogățește spiritul locului în care alege să se oprească stârnind clipa să nu lase urme în calea luminii ca să nu-l topească. În urmă cu 90 de ani (1935) procesul de absorbție a umezelii din picăturile răcite proporțional cu umiditatea și saturația aerului a fost de...